Cine a notat în scris obiceiurile, de la cine provine legea poporului?
Bazată pe tradiții, scrisă ca o garanție a autodeterminării țărănești (autonomie locală), sursă de colecții (asemănătoare codexurilor), care include reglementări privind deplinătatea condițiile locale de trai.
Factorii decizionali ai satului, ca și cei de nivel național, în primul rând au servit legalitatea existenței comunității. În rândurile introductive ale legii satului se menționează adesea referința, de ce au fost adunate și de ce s-a făcut lege din vechile obiceiuri.
Prima lege a satului provine din Suseni. Conform motivației au trăit cu dreptul primit de la principe, că în Secuime nu judecătorul regelui, ci satul să fie cel care dispune de daunele transfrontaliere. Dacă este un drept autonom obținut sau recuperat, acesta poate reprezenta un termen de dezbatere. Avem tendința ca în ordinul din anul 1581 să vedem forma anterioară tradițională de autodeterminare, cu toate că cele 21 de puncte nu aranjează numai daunele transfrontaliere, acesta fiind doar o parte a contextului format anterior (Imreh I. 1983: xxx.).
În legea satului din anul 1581 se poate citi doar data când a fost notată (Anno Domini 1581). Datarea constituției din Suseni este cuprinsă între 1 ianuarie și 27 mai 1581, deoarece la sfârșitul lunii mai, mai exact pe 27 mai a decedat Kristóf Báthory, un prinț al Transilvaniei menționat în legea satului.
Din paragrafele legii satului din Suseni se poate stabili concret că așezarea avea deja o lege a obiceiurilor înainte de anul 1581, deoarece face referiri la vechile obiceiuri.
