DATELE PERSOANEI CARE PROPUNE ÎNREGISTRAREA VALORII
Numele persoanei/instituției/organizației care propune înregistrarea valorii:
Biblioteca Județeană “Kájoni János”
Datele persoanei de contact care a propus înregistrarea valorii:
Nume: Kelemen Katalin
Adresă: 530223 Miercurea Ciuc, Str. Stadion, nr. 1/bis
Telefon: 0720 544093
E-mail: kelemen.katalin@yahoo.co.uk
DATELE VALORII JUDEȚENE
Numele valorii județene: Opera pictorului Nagy István
Clasificarea valorii județului pe categorii de specialitate: Patrimoniul cultural
Localizarea valorii județene: Județul Harghita, Miercurea Ciuc, Muzeul Secuiesc al Ciucului, Misentea
Denumirea colecției de valori în care se propune înregistrarea valorii: Județene
O scurtă prezentare a valorii județului, descrierea trăsăturilor unice și a istoriei:
Pictorul Nagy István este unul dintre cei mai mari reprezentanți ai artei moderne maghiare din secolul 20. S-a născut la 28 martie 1873 în satul Misentea ( județul Harghita) într-o familie de țărani relativ bine situați. Între anii 1888-1882 a fost elev la Școala de învățători din Cluj. Timp de doi ani a lucrat ca învățător. Începând cu anul școlar 1894/1895 a fost student la Școala de Arte Decorative din Budapesta, unde a fost elevul maistrului Székely Bertalan.
În 1899, datorită unei burse a avut posibilitatea să studieze în străinătate, la Academia din München, între 1900-1901 a frecventat cursurile Academiei Julian la Paris și a călătorit în Italia. După ce s-a întors în țară, prima sa expoziție s-a deschis la Miercurea Ciuc în anul 1902.
Între anii 1903-1914 a trăit în Transilvania, retras mai mult în satul natal, Misentea. Între timp a cutreierat meleagurile natale, pictând în zonele Ciuc și Gheorgheni. La începutul carierei sale a pictat mai mult portrete, mai târziu – influențat de periplurile sale în natură – pe lucrările sale apar din ce în ce mai mult peisaje, totodată se schimbă și mijloacele sale de expresie, pe lângă pânzele de ulei devin mai numerose pastelurile și desenele de creion.
În anul 1914 și-a expus cele mai reușite lucrări la Târgu Mureș și la Budapesta. A participat în primul război mondial, ca observator plastic de război, pictând o serie de portrete de război pe frontul din Italia și Galiția. Această perioadă coincide cu îndeplinirea artei sale de desen.
În anii 1920 a lucrat mai mult în Ungaria, lângă Baja, Szentes și Kecskemét. În 1923 a fost organizată o expoziție retrospectivă din lucrările sale la Budapesta, la Salonul Național. Arta sa este recunoscută din ce în ce mai mult de contemporani. Ajuns la deplina stăpânire a mijloacelor sale de expresie, în partea a doua a anilor 1920 s-a întors din nou în Transilvania, petrecând cel mai mult timp la Cluj și în împrejurimi, precum și în satul natal. Datorită operelor sale, devine unul dintre autorii consacrați ai epocii sale.
În 1925 a făcut cunoștință și s-a împrietenit cu poetul Octavian Goga, petrecând cîtva timp la Ciucea. Legăturile sale cu cercurile revistelor literare Pásztortűz și Erdélyi Helikon l-au îndemnat să înfățișeze pe portretele sale personalităţile de seamă ale vieţii culturale şi artistice maghiare din Transilvania.
În 1926 a avut o amplă expoziție la Cluj din lucrările sale realizate în această perioadă, iar în 1927 o expoziție retrospectivă la Salonul Național din Budapesta.
După 1930 a părăsit definitiv țara, din cauza bolii sale s-a stabilit la Baja (Ungaria), unde s-a împrietenit cu pictorul Tornyai János. În ultima perioadă a vieții sale a fost preocupat de temele sale preferate, tablourile sale din această perioadă sunt inspirate din memoria pământurilor ardelene. Pictura sa a evoluat spre o simplitate extremistă, peste care plutește un sentiment de tristețe, de durere înăbușită. Boala sa s-a agravat, s-a stins din viață la 13 februarie 1937, la Baja.
Premii:
1924 – premiul pentru pictură al Asociației „Szinyei Merse Pál”
1936 – premiul “Beczkói Bíró Henrik, pentru pictura “Bătrâna cu pălărie”
Dintre operele sale sunt cunoscute aproximativ 4000, majoritataea lor se regăsesc în trei țări (România, Sârbia și Ungaria), în colecții particulare și muzeale. Cele mai multe dintre ele sunt păstrate în Galeria de artă “Nagy István” de la Baja (Ungaria), inaugurată în 1985.
Memoria pictorului Nagy István este viu păstrat în satul lui natal, la Misentea. În locul casei sale natale se află un monument cu portretul artistului, realizat de sculptorul Ferencz Ernő. Pe lângă școala satului natal, poartă numele artistului Liceul de artă “Nagy István” în Miercurea Ciuc. La Baja, unde a trăit în ultima perioadă a vieții sale, în fața galeriei de artă se află sculptura care îl înfățisează, realizată de artistul Varga Imre.
În anul 2007 la Miercurea Ciuc a fost comemorată a 70-ea aniversare de la moartea artistului, cu această ocazie a fost organizat un simpozion la 2 august 2007, și o amplă expoziție omagială din operele sale la Muzeul Secuiesc al Ciucului.
Motivul includerii în colecția de valori a județului:
Opera artistică a lui Nagy István ocupă un loc aparte în pictura maghiară și transilvăneană. Nu se numără printre artiștii cunoscuți de marele public, cu toate că s-a scris mult despre el, și a avut expoziții semnificative. Pentru recunoașterea adevărată a operei sale artistice are o însemnătate deosebită expoziția retrospectivă a Galeriei de Artă Kieselbach de la Budapesta, realizată în anul 2019, și ediția monografiei Nagy Nagy István în același an.
“Nagy István este interpretul unui telurici plastice aparte legată de universul armoniilor, de un subtil rafinament, în care tonurile de verde și albastru ultra-marin își găsesc alăturarea firească. Face parte dintre acei creatori de geniu care au o forță ce vine din adâncimi sufletești greu descifrabile și definibile.“ – scria Viorica Herdean despre arta lui (Omagiu lui Nagy István. Expoziţie retrospectivă organizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea artistului. Târgu Mureş, 20 mai – 20 iunie 1973.)
Creația lui Nagy István reprezintă o valoare deosebită, universală a artei secolului 20, totodată prin operele sale inspirate de peisajul transilvănean se leagă într-un mod specific de locurile natale. „Pictura lui Nagy István este memoria pământurilor ardelene.” (Viorica Herdean)
În concluzie propunem includerea moștenirii sale artistice în Valorile harghitene.
Lista surselor de informare legate de valoarea propusă (bibliografie, pagini web, surse multimedia)
Bibliografie selectivă:
Surányi Miklós: Nagy István. Budapest, Singer és Wolfner, 1923.
Lyka Károly: Nagy István. Budapest, Új Idők Irodalmi Intézet, 1944.
Pap Gábor: Nagy István, 1873-1937 (A Művészet Kiskönyvtára, 70), Budapest, Corvina, 1965.
Herdean, Viorica: Omagiu lui Nagy István. Expoziţie retrospectivă organizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea artistului. Tîrgu Mureş, 20 mai – 20 iunie 1973. [Emlékkiállítás Nagy István festőművész születésének 100. évfordulója tiszteletére, Marosvásárhelyen, 1973 május 20 – június 20. Kiállítási katalógus]. Miercurea Ciuc, Comitetul de Cultură şi Artă al Judeţului Harghita, 1973.
Solymár István: Nagy István. Budapest, Képzőművészeti Alap, 1977.
Murádin Jenő: Nagy István. București, Editura Kriterion, 1984.
Lóránth László: Adatok Nagy István monográfiájához = Sümegi György: „Művészetében nagy és nemes volt.” Dokumentumok Nagy István festőművészről. Miercurea Ciuc, Editura Pallas-Akadémia, 2007.
Nagy István halálának 70. évfordulóján tartott szimpóziumon elhangzott megemlékezések. Csíkszereda, 2007. augusztus 2. Miercurea Ciuc, Editura Csíkszereda, 2007.
Szabó András: Hargitáról Észk-Bácskába – Nagy István = Szabó Zsuzsa: A Csíki Múzeum Nagy István-gyűjteménye. [A Csíki Székely Múzeumban 2010-ben szervezett kiállítás katalógusa – Catalogul expoziției realizate la Muzeul Secuiesc al Ciucului, în 2010]. Miercurea Ciuc, Editura Csíkszereda Kiadóhivatal, 2010.
Daczó Katalin: Művészek a harctéren. Nagy István katonái. In: Daczó Katalin: „Vezényszó nélkül is haptákba áll a század…” Emlékképek a Nagy Háborúból. Miercurea Ciuc, Editura Hargita Népe, 2015.
Nagy István. [Monográfia]. 2019. Redactor: Kieselbach Tamás. Autori: Nádas Péter, Földényi F. László, Markója Csilla, Kemény Gyula, Kolozsváry Marianna. (Forrás: Kieselbach Galéria)
Surse online:
Nagy István. Pagina web a Galeriei Kieselbach [limba engleză]
https://www.kieselbach.hu/artist/nagy_-istvan_823
Nagy István. Hargita megyei személyiségek adatbázisa. Articol biografic. [Baza de date a personalitățilorharghitene, limba maghiară]
http://szemelyisegek.konyvtar.hargitamegye.ro/hu/d/79/span-classundernagy-istvan-festospan
agy István művei. Képzőművészet Magyarországon a kezdetektől a 20. század közepéig [Operele lui Nagy István, Arta plastică în Ungaria de la origini până la mijlocul secolului 20]
https://www.hung-art.hu/frames.html?/magyar/n/nagy_i/muvek/index.html
- Pagina web oficială a valorii județene:
III. ANEXE
- Fotografia și documentația audio-vizuală a valorii propuse.
- Nagy István. Autoportret, 1920. Ulei, carton, 44 x 36 cm. Galeria Națională Maghiată Budapesta Sursă: https://www.hung-art.hu/frames.html?/magyar/n/nagy_i/muvek/index.html
- Tőrös Gábor: Nagy István. Portret în bronz. Sursă: Biblioteca Județeană “Kájoni János”
- Nagy István: Portret de soldat, 1917. Pastel,hârtie.
Sursă: https://www.hung-art.hu/frames.html?/magyar/n/nagy_i/muvek/index.html
- Nagy István: Peisaj de iarnă, 1927.
Sursă: https://litera.hu/media/galeria/nagy-istvan-festmenyei.html
- Documente care atestă conformitatea cu hotărârea nr. 1.alineatul (1) a legii Hungarikum, Scrisoare de recomandare și de susținere.
3. Declarație care contribuie
