Opera lui Ioan Caioni

1. DATELE PERSOANEI CARE PROPUNE ÎNREGISTRAREA VALORII
2. Numele persoanei/instituției/organizației care propune înregistrarea valorii:

Biblioteca Județeană “Kájoni János”

2. Datele persoanei de contact care a propus înregistrarea valorii:

Nume: Kelemen Katalin

Adresă: 530223 Miercurea Ciuc, Str. Stadion, nr. 1/bis

Telefon: 0720 544093

E-mail: kelemen.katalin@yahoo.co.uk

 

1. DATELE VALORII JUDEȚENE
2. Numele valorii județene: Opera lui Ioan Caioni

 

2. Clasificarea valorii județului pe categorii de specialitate:

 

Patrimoniul cultural

 

3. Localizarea valorii județene:

Biserica și mănăstirea din Șumuleu Ciuc, Mănăstirea din Lăzarea, Muzeul Secuiesc al Ciucului (Miercurea Ciuc), în colecțiile muzeului se păstrează o mare parte a fondului de carte veche al bibliotecii franciscanilor din Șumuleu Ciuc, în care se regăsesc și opere deosebit de valorose ale lui Ioan Caioni.

4. Denumirea colecției de valori în care se propune înregistrarea valorii:

Județene

 

5. O scurtă prezentare a valorii județului, descrierea trăsăturilor unice și a istoriei:

Date biografice:

Ioan Caioni, eruditul umanist, călugăr franciscan din secolul al XVII-lea, este cunoscut în istoria culturii ca organist, constructor de orgi, compozitor, istoric, arhitect, tipograf, şi botanist.

S-a născut în 1629 sau 1630, într-o familie românească, locul naşterii este probabil Leghia (comuna Aghireş, județul Cluj) sau Căianu Mic (județul Bistriţa-Năsăud). Dintre variantele numelui său, în epocă s-a folosit forma latinizată Joannes Kajoni, în vreme ce versiunea Caioni este cea mai răspândită astăzi între cercetătorii străini. În România şi Ungaria se folosesc variantele  reconstituite la nivelul limbii actuale: Ioan Căianu, sau Caioni, respectiv  Kájoni János.

El însuşi a folosit cel mai des forma latinizată a numelui, de mai multe ori apare epitetul „valachus” alături de numele său.

Caioni a îmbrăcat haina monahală în 17 septembrie 1648 la conventul din Şumuleu-Ciuc. În anul 1655 a fost hirotonisit la Trnava (Slovacia).

Activitatea eruditului călugăr franciscan este strâns legată de Şumuleu Ciuc, între anii 1652–1657 era tânărul organist al mănăstirii franciscane de la Şumuleu Ciuc, construind orgi şi virginale. În 1659 a participat la achiziţionarea unei noi orgi pentru mănăstire.  După năvălirea tătarilor în Ciuc din anul 1661 a reconstruit orga deteriorată a bisericii.

Lucrările de construcţie a mănăstirilor franciscane din Călugăreni şi Lăzarea au fost conduse de el, a construit orgi la Şumuleu Ciuc, Călugăreni, Odorheiu Secuiesc şi Lăzarea.

Ioan Caioni a fost numit primul guardian (stareț) transilvănean al mănăstirii franciscane de la Călugăreni în 1663. Ca stareţ al mănăstirii din Călugăreni, între 1666–1669 a fost iniţiatorul construirii mănăstirii din piatră, a construit și orga bisericii. Două dintre manuscrisele sale muzicale importante au fost scrise la Călugăreni. Culegerea de muzică liturgică Organo Missale a fost redactată în 1667, pentru a învăța tinerii călugări, viitori organiști. Iar manuscrisul Sacri Concentus, a fost notat de Caioni în 1669. Cel din urmă conţine doar motete, pe baza operelor compozitorului italian, Lodovico da Viadana.

Ioan Caioni a fost numit probabil prima dată în 1664 guardianul (stareţul) mănăstirii franciscane din Lăzarea, deţinând ulterior în mai multe rânduri această calitate. Între anii 1669–1675 a reconstruit capela şi mănăstirea de la Lăzarea, a construit orga bisericii. Această perioadă a vieții sale a fost deosebit de rodnică. La Lăzarea, în 1671 a finalizat însemnările în manuscrisul Codex Caioni, în 1672 a întocmit cuprinsul cărții Herbarium, a scris și a legat în volume cele două calendare, care s-au păstrat.

O importantă realizare a lui Caioni o constituie întemeierea tipografiei la Şumuleu Ciuc în 1676, prima tipografie din Ținutul Secuiesc. Cu ajutorul tiparniţei prima realizare a lui a fost tipărirea în 1676 a culegerii sale de cântece religioase, Cantionale Catholicum.  În prologul cărții sale scria: “…Am vrut să slujesc patriei mele dragi şi prin modesta mea lucrare să dau şi altora  prilejul ca fără piedică să aducă laudă Domnului …”

Între 1675-1678 Ioan Caioni a fost custodele provinciei franciscane din Transilvania, din 1677 a fost numit vicar al episcopiei din Transilvania.

Între anii 1681–1684 a fost guardianul mănăstirii din Şumuleu Ciuc, în această calitate contribuind la reînnoirea bisericii şi mănăstirii. Memoria lui Caioni este păstrată vie și cinstită la Şumuleu Ciuc,  în rândul franciscanilor.

Caioni încă din tinerețe s-a implicat în viața custodiei franciscane, fiind cunoscut și drept cronicar al franciscanilor din Transilvania. Între anii 1683–1684 a consemnat evenimente legate de istoria custodiei franciscane, începând din 1630.

 

În 1687 s-a întors la mănăstirea din Lăzarea, a fost numit din nou stareţ al mănăstirii. Activitatea sa bogată a fost întreruptă de moartea sa, la doar 57 de ani. A murit în 25 aprilie 1687, la mănăstirea din Lăzarea. A dorit să fie îngropat într-un mormânt anonim, mormântul său se află probabil sub altarul bisericii de azi, construită după decesul lui.

Literatura de specialitate ţine în evidenţă peste douăzeci de titluri din operele sale tipărite sau păstrate până astăzi în manuscrise. Din punct de vedere tematic acestea sunt foarte variate, găsim între ele litratură laică și sacră, partituri muzicale, culegeri de cântece religioase și versuri, carte de rugăciune, cronica custodiei franciscane, calendare și însemnări botanice.

Opera sa este deosebit de importantă pentru istoria culturii şi ştiinţei transilvănene. Dintre operele sale cu tematică variată un loc aparte îl ocupă cele muzicale. Culegerea muzicală Codex Caioni, care îi poartă numele – manuscris muzical, care conține piese foarte variate, îmbinând muzică sacră şi laică – constituie o valoare deosebită pentru istoria muzicii transilvănene din secolul al XVII-lea.

 

6. Motivul includerii în colecția de valori a județului:

Eruditul călugăr din secolul al XVII-lea, Ioan Caioni / Joannes Kajoni/ reprezintă tipul intelectualului umanist al epocii sale. Cu lucrări teologice, muzicale, istorice, literare, botanice, geografice a contribuit la dezvoltarea şi maturizarea culturii transilvănene a secolului XVII. Diversitatea şi amploarea activităţii, caracterul umanist al operei l-au consacrat în rândul personalităţilor simbol din Transilvania.

Viaţa şi activitatea lui este strâns legată de mănăstirea franciscană de la Şumuleu Ciuc. În 1676 Caioni a înfiinţat tipografia la Şumuleu Ciuc,  prima tipografie din secuime şi singura catolică din Transilvania, având un rol cultural-istoric deosebit. Conectarea Ţinutului Secuiesc la circuitul european al cărţilor încă din secolul al XVIII-lea, se datorează în mare parte aceastei tipografii. Prima carte tipărită aici în 1676, a fost culegerea de cântece religioase, Cantionale Catholicum, redactată de Caioni.

La tipografia înfiinţată de Caioni au fost tipărite timp de două secole în special lucrări cu caracter religios şi manuale şcolare. Dar aici a fost tipărit în 1849 şi ziarul revoluţionar „Hadi Lap”, considerat primul cotidian din Secuime. Presa modernizată în secolul al XVIII-lea este expusă în prezent la muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea-Ciuc, alături de lucrări reprezentative care au fost tipărite aici.

Pe lângă activitatea sa legată de custodia franciscană din Transilvania, Caioni a organizat şi a dezvoltat biblioteca mănăstirii franciscane din Șumuleu Ciuc, multe cărţi din această bibliotecă păstrând însemnările sale, se află astăzi în custodia Muzeului Secuiesc al Ciucului.

Ioan Caioni este unul dintre primii autori atestaţi de muzică cultă din Transilvania. Dintre operele sale cu tematică variată un loc aparte îl ocupă cele care ilustrează valoarea şi importanţa artei muzicii. Codex Caioni este apreciat de literatura de specialitate ca fiind poate cel mai valoros dintre colecţiile muzicale ale eruditului călugăr franciscan. Caioni a avut o contribuţie însemnată (dar nu unică) la întocmirea acestui manuscris care îi poartă numele. Manuscrisul redactat între 1634-1671 este o culegere muzicală, care conține partituri, cu o notaţie muzicală specifică secolului al XVII-lea, numită tabulatură pentru orgă. Culegerea cuprinde piese variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii: partituri, de muzică sacră si profană, savantă şi populară, dansuri cunoscute în Transilvania secolului al XVII-lea. Codex Caioni constituie o valoare deosebită pentru istoria muzicii central-est-europene, unul dintre puţinele documente ale istoriei muzicii transilvănene din epocă.

Codex Caioni considerat multă vreme pierdut, a fost redescoperit în 1985, împreună cu alte documente preţioase ale bibliotecii mănăstirii franciscane din Șumuleu Ciuc. Manuscrisul  valoros a fost restaurat la sfârşitul anilor 1980 și se păstrează astăzi la Muzeul Secuiesc al Ciucului. În 1993 a fost publicat în colecţia Musicalia Danubiana, editat de muzicologi de la Budapesta şi Bucureşti, cu un studiu introductiv în trei limbi. Piesele din Codex Caioni sunt cunoscute şi interpretate astăzi de ansambluri de muzică veche din ţară şi din Europa, datorită şi  acestei ediţii moderne.

Personalitatea eruditului călugăr franciscan Ioan Caioni a fost recunoscută și de contemporanii săi, însă caracterul umanist şi adevărata valoare a operei sale au fost descoperite şi apreciate abia cu două secole mai târziu. Literatura cercetării operei lui Caioni este foarte vastă, în limbile maghiară și română au apărut studii care se ocupă cu opera sa multilaterală.

Opera sa este importantă pentru istoria culturii şi ştiinţei transilvănene. Literatura de specialitate ţine în evidenţă peste douăzeci de titluri din operele sale tipărite sau păstrate până astăzi în manuscrise, printre care şi istoria ordinului franciscan din Transilvania până în 1684.  Manuscrisul valoros este cunoscut sub numele Liber niger – în română „Cartea neagră”, după legătura sa de piele neagră –, reprezentând o sursă importantă pentru cronicarii ordinului franciscan, privind istoria religioasă a Transilvaniei secolului al XVII-lea.

 

Memoria lui Joannes Caioni este cinstită în Transilvania, astăzi în județul Harghita îi poartă numele mai multe instituţii: în Miercurea Ciuc Biblioteca Judeţeană „Kájoni János” și Liceul Tehnologic „Joannes Kajoni”, precum și Școala Gimnazială din Ciceu.

În 1980 prima ediție a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc a fost inspirată de personalitatea lui Caioni. Precursorul festivalului a fost concertul “In memoriam Joannis Kajoni”, organizat în curtea Cetăţii Mikó din Miercurea Ciuc, în 1979. Spiritualitatea și moştenirea muzicală a lui Caioni au fost prezente în programul festivalului de la începuturi. Cu ocazia împlinirii a 390 de ani de la naşterea eruditului călugăr franciscan, în 2019–2020 – la inițiativa Centrului Cultural Judeţean Harghita – a fost sărbătorit anul comemorativ „Joannes Kájoni 390”, dedicat memoriei lui Caioni în Transilvania. Prin evenimente și programe culturale diverse a fost omagiată opera deosebit de valoroasă a eruditului umanist.

 

7. Lista surselor de informare legate de valoarea propusă (bibliografie, pagini web, surse multimedia)

Ediții moderene ale operelor lui Ioan Caioni:

Codex Caioni saeculi XVII (Facsimile şi Transcriptiones). Ediţie îngrijită de Saviana Diamndi, Agnes Papp. Vol. 1-2. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi MTA, Zenetudomanyi Intezet, București – Budapest, 1994, 1993. (Musicalia Danubiana 14/B).

 

Kájoni János: Organo Missale. Editat de: Richter Pál. Miercurea Ciuc, Editura Státus, 2005.

 

Bibliografie selectivă:

Bucur, Nicolae: Un nume înscris cu majuscule în istoria muzicii și folcloristicii românești: Ioan Caioni. In: Harghita, Miercurea Ciuc, 1979.

Cosma, Viorel: 300 de ani de la apariția antologiei de cântece a lui Ioan Căianu. In: Muzica, București, 1977.,  nr. 1.

Lazăr Cosma, Octavian: Hronicul muzicii românești. București, 1973.

Mocanu, Vasile: Ioan Căianu, Cluj-Napoca, 1985.

Moldovan, Viorel: Umanistul Ioan Căian Românul. În: Răsunetul, cotidianul bistriţenilor de oriunde, 7 martie 2009.

Muckenhaupt, Elisabeta:  A Csíksomlyói Ferences Nyomda és Könyvkötő Műhely, Tipografia şi legătoria de carte de la ŞumuleuCiuc, Editura Csíki Székely Múzeum, 2007.

Negrea, Marțian:  Un compozitor român din secolul al XVII-lea: Ioan Căianu (1629-1687), Craiova, Scrisul Românesc, [1941].

Pop Emil – Pop, Valeria: Prezenţe culturale româneşti creştine ale secolului al XVII-lea: Pater Ioan Căianu-Valahus. In: Angustia, nr. 13, 2009.

 

Surse online:

Ioan Caioni/Joannes Kajoni – Eponimul Bibliotecii Județene „Kájoni János”

http://biblioteca.judetulharghita.ro/ro/h/119/eponimul-bibliotecii

Biografia zilei: Ioan Căianu

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-ioan-caianu-1

Stanciu, Bogdan: Rock me, Caioni! Un muzician român de talie europeană din secolul al XVII-lea şi povestea de roman poliţist a celui mai important manuscris al său, ascuns în zidul unei mănăstiri.  [Interviu cu Erzsébet Muckenhaupt.] In: Revista Sinteză, 2018

https://www.revistasinteza.ro/rock-me-caioni

 

8. Pagina web oficială a valorii județene:

 

III. ANEXE

1. Fotografia și documentația audio-vizuală a valorii propuse.
2. Documente care atestă conformitatea cu hotărârea nr. 1.alineatul (1) a legii Hungarikum, Scrisoare de recomandare și de susținere.
3. Declarație care contribuie la utilizarea fotografiilor și filmelor atașate la propunere.