Betöltés

Monumentul Siculicidium de la Siculeni

Memorialul Siculicidium este asociat cu organizarea gărzii de grăniceri a secuilor, demarată pe 5 iulie 1761 din Ordinul Imperial al Mariei Tereza.

La momentul recrutării din Ciuc secuimea răzvrătită s-a adunat la Siculeni în primele zile ale lunii ianuarie 1764, ca să prezinte împreună comitetului pentru grăniceri memoriul de protest care atestă dreptatea lor. Comisia a adresat o invitație secuilor înarmați adunați la Siculeni, să se prezinte la audiția decretului regal, la care aceștia au cerut amânare pentru următoarea zi, referindu-se la sărbătoarea de ziua Bobotezei.

Secuii înarmați din zona Trei Scaune și Casin din cauza rezistenței presupuse, la comanda baronului Siskovich, colonelul Carato a atacat satul Siculeni, în zorii zilei de 7 ianuarie. Numărul celor care au murit în bătălie este încă incert: conform înregistrărilor lui Lénárd Losteiner, numărul persoanelor căzute este estimat la 183, după Benkő József 186 de persoane, după Rettegi György 600 de persoane, iar după memorialul lui M.C. von Heidendorf sunt menționate 400 de persoane. Dr. Balló István în cronica sa despre memoriul masacrului de la Siculeni scrie despre 500 de morți și 1.000 de răniți.

Evenimentele tragice ale gărzii de grăniceri din Ciuc au intrat în istorie ca masacrul de la Siculeni, numele vechi a fost exprimat de contele Lázár János, membru al Comitetului Siskovich, în cronica sa anuală: SICVLICIDIVM, care marchează anul masacrului: 1764.

Monumentul Siculicidium construit în memoria masacrului secuiesc din 7 ianuarie 1764 se află în localitatea Siculeni. Monumentul a fost înmânat comunității din Siculeni în data de 8 octombrie 1905.

Zona, unde au fost îngropați cei care au murit în timpul masacrului și unde a fost proiectată ridicarea monumentului, a fost în proprietatea domnului Zakariás Izsák din Frumoasa. La cererea comitetului pentru monumente proprietarul a cedat terenul, în schimbul unei slujbe anuale de comemorare.

Monumentul a fost proiectat de arhitectul Tamás József, care locuia în Budapesta, iar lucrările de construcție au fost întreprinse de István Szász, un arhitect din Frumoasa. Tabla de marmură a monumentului a fost creată de inginerul din Budapesta, Nándor Sántha, în timp ce coloana decorată cu forma pasării, a fost creată de sculptorul din Ciumani, Miklós Köllő.

Autorul ridicării monumentului este D. Orbán Gyula, în urma celor scrise de Dr. Balló István în lucrarea Masacrul de la Siculeni. Ideea inițială a apărut în ediția din 21 octombrie  1891 a ziarului Csíki Lapok: cu titlul 1764, într-un articol patriotic, atrage atenția publicului asupra momentului bătăliei.  La 15 noiembrie 1891, s-a înființat un comitet, cu numeroși membri, cu sarcina de a ridica monumentul. Inițiatorii, pe lângă dl.  Benedek István, locotenentul general din 1848 care avea funcția de președinte a comisiei de ridicare a monumentelor, au mai fost: Nagy Sándor, D. Orbán Gyula și Györgyjakab Márton (proprietarul ziarului Csíki Lapok). Membri comisiei:  Murányi Kálmán – preotul din Racu, Bándi Vazul – profesor de liceu, Lakatos Mihály – profesor ca secretar, Dr. Csíky József – avocat, director de proprietate privată din Comitatul Ciucului ca notar, Gál József – comerciant ca trezorier.

Mikó Bálint, la inaugurarea monumentului nu mai reprezenta Comitatul Ciucului. Cu ocazia organizării festivității de ridicare a monumentului au ținut discurs Dr. Györgypál Domokos și Becze Antal. Fejér Sándor a predat monumentul pentru comunitatea din Siculeni, în scopul conservării acestuia.